Cuib Literar. Nr 1

Posted: Mai 26, 2009 by Hunedoreanul in Uncategorized

Cuib Literar. Mai 2009 (descarcă pdf)

IMG

CUIB NEST NIDO

NUMARUL I MAI 2009

REVISTA INTERNATIONALA DE CULTURA LITERATURA

APARE SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR DIN ROMANIA

° AL FLORIN TENE Elemente ale hedonismului in poezia Bacoviană

° NICOLAE BĂCIUŢEcumenismul fricii

° MENUŢ MAXIMILIANCritica literară dă contactul cu opera ca lucru înfăptuit

°DANIEL LĂCĂTUŞ Înţelepţii

°ALBERTO PALOMBINomazi şi emigramţi-O problemă cu două feţe

°DANIELA VOICUBlue in vitro, Singuratate

°ELENA LILIANA POPESCU Clipa aceea, Doar tăcerile,Unde eşti timp

°ŞTEFAN CIOBANUAcatist

°DAVID ARSHAWSHY,CaliforniaWhite petals, This world

°ALEXANDER NESS, Rockford Minnesota – Unspoken, Slavery

°CORINA GINA PAPOUIS, AngliaDoar femeie

°RICHARD CALDWELL, USWorking Class Art

°DANIEL LĂCĂTUŞNote de lectură

°ROTARU IZABELACELLA SERGHI Pânza de păianjen

°SILVIU GUGAProlog prelungit

Anunțuri
Comentarii
  1. Gary spune:

    A wonderful compendium – great work here!

  2. Daniela Voicu spune:

    Thank you Gary!

  3. What a wonderful publication. I enjoyed it so much. Everyone should get a copy and read it!

  4. Daniela Voicu spune:

    Thank you Stephan.We love your poetry.

    • rus alin spune:

      ma bucur mereu sa pot vedea cu ochi mei lucruri bune si minunate facute de voi cei de acas .ma bucur sa citesc or ce minunatie scoasa de sufletele voastre scumpe
      sinteti minunati prin tot ce a ce creeati si va multumesc mult
      va doresc in continuare enorme succese
      va doresc sanatate si toate gindurile mele de bine
      alin
      salutari din statul utah

  5. Steve spune:

    I loathe the limit of my language for missing so many of the gems unearthed in these pages. For those with a broader linguistic range this will be a treasure trove and great delight.

  6. ddreisen76 spune:

    great, my darling Daniela, anotyher magazine, that speeks of you, I am very happy, to learn you more in dep, and I appreciiatre your will, to share your achivements, with myself, otherwise, you must obblige myself, to learn Romanium, well, I am word open. Thanks for this occasion, I certainly know, I can put my doubts of languages, on your attention, and as a beautifull teacher likr you are, perhaps, you drive me in a right way to understand your thoughts, your hearts.
    Well, congratulations, and have nice day,
    love
    yours Daniel

  7. Bogdan George spune:

    orasul Baia Mare – mai bogat din punct de vedere literar artistic.

    ,,DIN VATRA SATULUI” – la primul număr – o revistă socio-culturală de promovare a valorilor tradiţionale, an I, nr.1, Baia Mare, 2009

    Mă miră CURAJUL acestor minunaţi oameni (colectivul de colaboratori) ce au întocmit planul-proiect al revistei. Mă miră, în condiţiile în care toţi ne plângem de CRIZA acestui an, 2009, din absolut orice domeniu de activitate. Inclusiv politic.
    Mă miră CURAJUL acestui minunat colectiv de colaboratori, care au avut ,,tupeul” – la modul cel mai frumos de exprimare – de-a ,,ieşi pe piaţă” cu o revistă de profil, în condiţiile în care piaţa este ,,sufocată” de tot felul de reviste, mai mult sau mai puţin valoroase.
    Mă miră CURAJUL şi mă bucură REUŞITA!
    În prag de Mare Praznic, am avut bucuria şi ocazia – binecuvântat fie ceasul! – să răsfoiesc această revistă. S-o răsfoiesc, apoi, s-o citesc şi s-o recitesc. Plăcerea a fost de fiecare dată şi mai mare. Am trăit fiecare clipă, fără a lăsa revista din mână.
    Şi, recunosc, că-mi este dragă! Parcă ar face parte din mine. Dar, credeţi-mă, face parte şi din mine.
    M-a trimis în copilărie!
    M-a trimis în vatra satului natal!
    M-a trimis pe uliţa satului ce duce spre casa părintească! Azi, mai este doar uliţa.
    M-a trimis spre casa părintească, cu târnaţ şi pălută. Acolo am copilărit şi am crescut. Şi, ce dor îmi este de toate acestea! Le-am găsit, pure şi curate, în memorie. Le-am găsit în sertarul cu amintiri. Şi, totul s-a întâmplat citind minunata revistă ,,DIN VATRA SATULUI”. Nimic nu se va mai întoarce din ceea ce a fost. Şi-n această clipă mă întreb – cum au trecut aşa de repede?
    Citind-o, recitind-o, răsfoind-o gândul m-a trimis, în primul rând, la o emisiune – probabil cunoscută dumneavoastră –DIN VATRA SATULUI – pe care o admiram şi o urmăream, cu drag şi respect. Aşa am aflat că acest demers scriitoricesc, este, de fapt, o continuare a emisiunii, tocmai pentru a salva ce se mai poate salva, din ceea ce a rămas din folclorul şi tradiţiile noastre. Este vorba despre emisiunea de folclor, cu acelaşi titlu – ,,DIN VATRA SATULUI” – (v-o amintiţi?) realizată şi condusă de vestitul staroste, cunoscut şi recunoscut pentru meritele şi talentul său, Vasile BELE.
    I-am urmărit emisiunile!
    I-am ,,citit” gândul şi pasiunea ce o are pentru folclor. Atâta putere şi forţă, are acest om, încât uimeşte pe toată lumea! A trăit fiecare clipă, în timp ce realiza emisiunea. Punea suflet şi iubea ceea ce făcea. Totul se regăseşte şi aici în această revistă – suflet, pasiune şi o mare dragoste pentru folclor. E pus în evidenţă foarte clar. Am simţit şi sunt convins că asta v-a simţi fiecare cititor al revistei – dă Doamne să fie cât mai mulţi! – căci, prea merită.
    Ştia să fie calculat şi-şi recunoaştea fâstâcelile (lucru rar întîlnit în industria media – cerându-şi cu respect scuze), atunci când existau. Rar, e adevărat!
    Talentul, darul şi harul, i-au fost date încă de la naştere. Iată-l, azi, redactor şef, al revistei despre care tocmai vă scriu, rugându-vă să publicaţi toate acestea dacă binevoiţi, mulţumindu-vă şi în această clipă, pentru deschiderea dumneavoastră către segmentul literar artistic, căci, merită să se cunoască şi să fie cunoscuţi în lume.
    A conduce o revista este o onoare dar şi un risc asumat. Iată, deci, revista DIN VATRA SATULUI condusă, cu artă şi talent, cu talent şi măiestrie, cu darul şi harul încredinţat, ca un adevărat staroste. Se pricepe la vorbe. Se pricepe la scris. E un maiestru. Şi e bine că există astfel de oameni, căci, ce ne-am face dacă nu ar fi?
    Se pricepe, haideţi să recunoaştem! Şi la scris şi la stărostit! Chiar are câteva cărţi, despre nunta tradiţională. Deci, sintagma, ,,Omul potrivit la locul potrivit!”, i se potriveşte ca o mănuşă. Îl prinde.
    Alături de el, alţi truditori şi iubitori de autentic şi frumos. Căci, ,,Ce se aseamănă, se adună!”, altfel, nu s-ar fi alăturată în demers. Este vorba despre: prof. JURASKO FLORICA, GHIŢĂ URSAN, CRISTINA BELE şi RAMONA URSAN. Felicitări, dumneavoastră, tuturor!
    Am citit şi recitit articolele din revistă, propuse de Domniile lor – foarte frumos elaborate. Amintesc, spre marea mea bucurie, doar câteva din sumarul revistei: ,,Chiuzbaia – vatră de spiritualitate, leagăn şi scut de apărare”, ,,O privire peste satul românesc…” dar şi invitaţia la colindă, căci e vremea colindelor: ,,Slobodu-i a corinda?” sau ,,Portret de femeie…”, portretul unei luptătoare, Mariţa lu’ Nicu din Chiuzbaia, creatoare de costume populare dar şi de poezie. Iat-o, lansată în plan literar- artistic, prin intermediul acestei reviste ,,DIN VATRA SATULUI”. Şi, dă Doamne, să fie aşa precum mărturiseşte semnatarul acestui articol, la pag. 24. ,,Pornită fiind pe drumul afirmării literare, nu s-a limitat doar la atât. A mai scris – poate doreşte să ne ofere un întreg volum?!. Şi-a scris în versuri viaţa aşa cum a fost ea, cu bucurii, necazuri, supărări”.
    Am citit şi recitit articolele din revistă, impresionându-mă şi aducându-mi aminte de anii copilăriei mele, când, în Ajunul Sfântului Crăciun, la uşa gospodarului, strigam, cât ne ţinea gura: ,,- Slobodu-i a corinda?”, şi-apoi, corindam, ,,de se mira lumea”, colindam ,,de răsuna satul”, parcă, pentru a ne fi auzit glasul, dar şi colindul, până-n cer la Împăratul Lumii, născut din Fecioara Maria, în ieslea vitelor, căci, nici bogatul şi nici săracul, nu i-a primit în casa şi la masa lor.
    Şi-apoi, am început colindul! Căci, între articolele ilustrate cu gust şi bun simţ, sunt creionate colinde şi urări de belşug, de sănătate şi prosperitate, toate adresate gospodarului-gazdă.
    Recomand cu mare dragoste revista, spre citire şi critică. Deasupra tuturor celor scrise, cu respect, în paginile revistei, stă la loc de cinste, motto-ul propus pentru a însoţi revista, aşa după cum mărturiseşte semnatarul articolului, în: ,,Cuvânt la început de drum…”, în pagina 2: ,,Voi folosi drept motto, câteva fraze şi propoziţii scrise în Toponimia satului Chiuzbaia (dacă le-aţi citit, şi-mi daţi dreptate, mă bucur!). Va fi motto-ul acestei reviste, până voi găsi un altul. Dacă ştiţi un altul, spuneţi-mi-l şi mie!
    Am scris toate acestea cu mult drag, pentru că fiecare lucru face parte şi din mine.
    Aici a fost leagănul copilăriei mele.
    Aici îmi este parte din tinereţe, şi de ce să nu recunosc, tot aici vreau a mă întoarce spre a-mi petrece restul vieţii. Dacă aş putea dispune de acest fapt, o secundă n-aş mai sta pe gânduri, ci aş purcede în consecinţă. Am dus dorul satului şi îmi este permanent dor de sat, atunci când nu sunt în el.
    De cele mai multe ori mă întorc aici doar cu gândul.
    Aici, la poalele Ignişului, îmi găsesc liniştea.
    Aici mă refugiez de multe ori, atunci când fug de stresul, agitaţia sau de toate problemele zilnice, de toate frământările ce-mi apasă, uneori, sufletul.
    Aici sunt eu şi aici mă simt cel mai bine.
    Aici mă simt apărat de necazuri şi de greutăţi. Acesta este satul meu. Dacă-l vei iubi şi tu, şi pe tine te va ocroti cu aceeaşi dragoste.
    Aici, parcă nici necazurile nu ajung.
    Aici sunt mereu în forţă şi parcă nu mi-e frică de nimic.
    Aici sunt în CHIUZBAIA”.
    Eu, aş îndrăzni cu de la mine putere, să modific doar finalul acestui extraordinar moto-u. Aş zice astfel: ,,Aici – sunt în Satul Românesc”, căci, prea se potriveşte totul. Mi-am văzut şi revăzut satul meu natal – în tot acest motto-u. Miraculoasă exprimare. Miraculoasă viziune asupra satului tradiţional. Venită din sufletul lui Vasile BELE, nici nu mă mai miră. Niciun alt, iubitor de folclor, nu cred să se fi exprimat vreodată aşa de frumos. Chiar, aş propune pentru un concurs acest motto-u, dacă ar fi posibil. Prea m-a fermecat. Slove de aur şi înţelepciune. Nu cred că există o exprimare la fel de frumoasă, despre satul românesc.
    Şi-ntre toate acestea – colinde! Căci, e vremea colindelor. Aşa cum s-a întâmplat, în 2008, la prima ediţie a Festivalului – Obiceiuri de Crăciun în Chiuzbaia. Tot din paginile acestei reviste vei afla acest frumos amănunt. Şi mai sunt îndreptăţit a crede, că acest număr, apărut în prag de sărbători, poate fi un răspuns la acest Festival. Nu am cum să urmăresc, dacă ceea ce gândesc în această clipă este adevărat. Rog, însă, ştiutorii să mă informeze, dacă această revistă a fost lansată o dată cu ediţia a doua a Festivalului înfiinţat la Chiuzbaia ?!
    Cred că toate acestea sunt izvorâte din pasiunea şi dragostea pentru satul românesc, cel care, în aceste vremi, răsună, până la cer, de colinde.
    Este o onoare să ai asemenea oameni lângă tine. Este o onoare să-i avem contemporani. Permiteţi-mi un sfat prietenesc: Iubiţi-i până-i mai aveţi! Pierderea lor nu va mai putea fi recuperată, decât din ceea ce ne-au lăsat drept moştenire. Atunci va fi târziu. Profitaţi de astfel de oameni şi ajutaţi-i. Ajutaţi-i şi-i susţineţi. Apreciaţi-le valoarea până-i mai aveţi. Căci rar se nasc astfel de oameni!
    În nume personal eu le spun – Mulţumesc! În numele dumneavoastră – dacă şi dumneavoastră credeţi şi gândiţi ca mine – eu, le spun: – Mulţumim că existaţi! Şi, pentru că suntem în prag de sărbători, dar şi de An Nou, vă doresc, viaţă lungă şi ani mulţi şi fericiţi în mânuirea slovei, în aşezarea în pagină a articolelor, spre bucuria noastră, iar dumneavoastră, minunat colectiv, putere de muncă, căci prea ne-aţi bucurat sărbătorile cu această apariţie.
    Am ajuns în anii copilăriei.
    Am ajuns în satul tradiţional.
    Am ajuns şi-am colindat, mărind şi preamărind Naşterea lui Iisus. Colindul şi colindătorii să nu vă ocolească nici pe dumneavoastră, iar Marele Praznic al Naşterii să vă aducă binecuvântare.
    Ne-au promis, prin planul-proiect propus, că vor prezenta valoarea şi autenticul satului tradiţional. Eu, îi cred, pe cuvânt! Nici nu cred că ar putea să ne ofere altceva, cunoscându-i doar după ceea ce ne-au oferit, prin acest prim număr, recunoscând, chiar ei, că le va fi greu – pg. 1. ,,O revistă care să pornească de-acolo, din vatra satului şi să reflecte viaţa, obiceiurile, tradiţiile acestuia. Nu că reviste de specialitate nu ar fi! Sunt. Şi chiar valoroase! Ne va fi greu de concurat cu toţi şi cu toate, dar îmi asum riscul şi responsabilitatea”.
    Iată-le curajul, dar şi dorinţa, din respect pentru tot ceea ce înseamnă satul tradiţional, de a reuşi. Şi-o vor face cu responsabilitate, căci pot! Sunt o echipă. Printre toate acestea, mărturisesc ei, ,,Probabil, în timp, vom mai găsi oameni de credinţă, prieteni, iubitori de autentic şi frumos, care ne vor ajuta. Ni se vor alătura. Probabil, în timp, vom forma o echipă, cu cei care simt şi gândesc aşa ca noi. M-aş bucura dacă va fi aşa!” pg. 1.
    Iată, o invitaţie, făcută tuturor celor care judecă şi gândesc precum ei – echipa deja formată. Au curaj, au iniţiativă şi vor fi oricând bucuroşi de oaspeţi – ca şi colaboratori. Vă rog să n-o nesocotiţi! Dimpotrivă, cei care doriţi, profitaţi de ocazie! Nu des ţi se întâmplă să primeşti astfel de invitaţii, haideţi să recunoaştem. Aşa e sufletul românului. Nimeni şi nimic nu poate schimba şi nici contrazice ospitalitatea acestuia. Văd orizont deschis şi altor doritori şi iubitori de folclor. Şi mai cred că toţi cei care vor îndrăzni a li se alătura, vor fi primiţi cu dragoste. Repetându-mă, îndrăzniţi, deci!
    Sincer, deja aştept cu nerăbdare următoarele numere! M-au fascinate, din prima clipă. Personal, ,,voi fi cu ochii pe ei!”, făcându-le ,,reclamă”, spunând tuturor şi arătând tuturor realizarea acestora, spre laudă.
    Îl voi ruga pe Dreptul Dumnezeu să-I ajute în acest început frumos. Deocamdată, doar atâta pot – să ridic o rugăciune către Cel născut în ieslea dobitoacelor, pentru a ne dărui, nouă, păcătoşilor, Marele Praznic, alături de mântuire. Mare a fost şi bucuria întâlnirii cu această revistă socio-culturală de promovare a valorilor tradiţionale – ,,DIN VATRA SATULUI”.
    Închei, nu înainte de-a le dori, cu toată sinceritatea, ceea ce ştiu că îşi doresc şi merită să aibă – LA MULŢI ANI !
    Şi ţie, colectiv, şi ţie, revistă!
    28.12.2009
    BOGDAN GEORGE

  8. Bogdan George spune:

    ÎNCERCĂRI DESCULŢE
    Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008

    femeie
    Baia Mare 07.03. 2005

    Dumnezeu a vrut ca omul
    să nu fie singur pe pământ
    atunci i-a dăruit acestui om
    un mărţişor
    i-a dăruit o femeie
    i-a dat un nume
    femeie
    îşi merită numele de femeie
    din femeie a făcut MAMĂ
    un nume la fel de frumos
    un nume la fel de mărit
    o dumnezeire

    iată de ce a lăsat
    Dumnezeu femeia spre ajutor
    spre a fi mamă
    Dumnezeu i-a dăruit femeii
    primavară în suflet
    vară în inima
    toamnă în braţe
    iarna de la tâmplă
    i-a dăruit-o bărbatului
    să-i fie şi lui mărţişor
    dăruit de femeie

    eu
    aici îi voi spune mamă
    cu privirea curată şi frumoasă
    de primăvară
    cu inima caldă de vară
    mereu
    mereu cu braţele încărcate
    precum o toamnă

    de ce nu a dăruit Dumnezeu
    iarna femeii?
    o femeie nu poate să fie rece
    o femeie nu are răceală în suflet
    iar cea care le are
    nu este nici femeie
    nu este nici mamă
    o femeie este doar curată
    curată şi pură ca o iarnă

    curat şi alb
    îi va fi sufletul şi inima
    asta până dincolo de moarte
    şi-atunci o vom slăvi
    pentru că o mamă sau o femeie
    nu are voie să moară
    NICIODATĂ

    ce va fi
    Baia Mare – 15 august 2006

    grăbită şi nedreaptă plecare
    pe drumul fără de întors
    un singur sens
    şi-o singură mişcare
    puţini vor şti de drum
    puţini vor şti c-am fost

    nedreaptă şi neştiută grăbire
    te cheamă mereu
    pe drumul fără de întors
    şi mergem şi mergem
    cu grabnică grăbire
    puţini vor şti c-am fost
    puţini vor şti
    puţini mai ştiu că sunt
    azi aici iar mâine pământ

    şi ce rămâne spre capăt de drum
    priveşte înainte
    nu te uita înapoi nicicum
    cu fiecare pas
    pe orişicare drum
    vom şti c-am fost
    mereu şi parcă nedrept zoriţi
    puţini vor şti de noi
    că ne-au purtat paşii pe-aici

    şi-apoi
    pământ am fost
    şi-un gând şi mai bun
    căci ne întoarcem
    în pământul străbun
    acolo sunt moşi şi strămoşi
    acei ce-au plecat sunt neîntorşi
    plecăm şi noi
    nedrept şi grăbiţi
    purta-ne-or alţii pe umeri
    parcă nedrept
    şi totuşi zoriţi
    grăbiţi zoriţi
    căci şi alţii aşteaptă să fie petrecuţi

    vom şti c-am fost pe-aici
    zoriţi grăbiţi
    poate nefericiţi
    şi parcă am vrea
    să ne dăm noi tribut
    pentru acest nou început
    pentru alt nou început
    dacă n-aţi priceput
    grăbiţi zoriţi
    dar poate unii fericiţi
    toţi ne întoarcem în pământ

    iar apoi mai vedem noi
    nefericiţi zoriţi grăbiţi fericiţi
    pământ mormânt
    puţini vor şti c-am fost
    puţini vor şti că azi nu mai sunt
    azi sunt pământ
    peste mormânt.

    din noapte zi aş vrea să fac

    din noapte zi aş vrea să fac
    cu mine însumi să mă-mpac
    aş vrea din noapte-a face zi
    să pot cu tine-a mă-ntâlni
    dar nu pot eu întoarce lumea
    căci sunt un simplu muritor
    aş vrea atât să pot doar lunea
    să vin la tine-n dormitor
    şi plin de dragoste în suflet
    să te sărut loc lângă loc
    iar la sfârşit de zi de luni
    să-i dau saltelei chiar eu foc
    c-a suportat pe doi nebuni

    aş vrea să te cuprind în braţe
    să te sărut şi-apoi
    să se repete iarăşi joi
    ce bine-ar fi de s-ar putea
    dar totul a trecut în zbor
    şi totul este trecător
    în zbor mă duc şi eu şi-i joi
    şi nu ştiu de mă-ntorc-napoi

    chiar zilele se duc în zbor
    ele revin tu trecător
    ele sunt cele ce revin
    în schimb tu te trezeşti bătrân
    şi n-ai curaj să bei un vin
    căci zilele se duc nu vin
    iar de-ai putea c-un gest c-un gând
    de-aici de jos de pe pământ
    acelaşi timp ce trece-n zbor
    tu l-ai opri tu l-ai opri
    dar n-avem noi nici eu nici tu
    puterea de-a opri timpul
    el se întoarce tinerel
    tu nu poţi să te-ntorci de fel

    şi-n mersul lui de zi cu zi
    încearcă tu chiar a-l opri
    să vezi de poţi că să-l opreşti
    ori ca şi mine-mbătrâneşti
    hai tanăro să îndrăzneşti

    ori ca şi mine muritor
    de-ai fi să te întorci nu poţi
    căci dacă ai putea cumva
    n-ai veni joi ci te-ai grăbi
    şi-n zi de luni tu ai veni

    şi-n prag de luni spune aşa
    ai părăsi tu dragostea
    să n-o cunoşti decât lunea?
    căci cine ştie dacă joi
    ne mai vedem iar
    amândoi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s